Roma antică a avut o perioadă de glorie din secolul al II-lea î.Hr. până în secolul al II-lea d.Hr. În timpul Pax Romana din secolele I şi al II-lea d.Hr., Roma a beneficiat de expansiunea imperiului său, a adunat cantităţi imense de bogăţii. Roma era un centru urban plin de viaţă, cu străzi aglomerate, clădiri publice şi evenimente sportive. Viaţa în Roma Antică a fost plină de entuziasm, cu o mulţime de oportunităţi de divertisment şi spectacol care au contribuit la atmosfera cosmopolită. Cu toate acestea, traiul în Roma antică nu era lipsit de provocări. Viaţa unui cetăţean roman depindea de statutul social şi economic. A trăi în Roma Antică era ca şi cum ai trăi în orice oraş mare.

Să ne imaginăm că te-ai trezit cândva între 27 î.e.n. şi 180 e.n., Epoca de Aur a Romei, cunoscută în latină sub numele de Pax Romana sau „pacea romană”. Această epocă a început când Augustus a ajuns la putere după ce tatăl său, Iulius Cezar, a fost asasinat. Cu Augustus pe tron, Roma a început o perioadă de dezvoltare rapidă. La apogeul său, găzduia peste un milion de oameni. A fost cu adevărat o Epocă de Aur a arhitecturii, ştiinţei, artei, divertismentului şi creşterii economice. A fost o perioadă de pace şi prosperitate. Ce obiceiuri aveau romanii atunci? Care era speranţa de viaţă a unui cetăţean roman şi ce făceau romanii pentru a se distra? Sunt doar câteva întrebări la care vei găsi răspuns în cele ce urmează.

Cei mai mulţi lucrau pentru familiile cu stare, ca sclavi, sau erau soldaţi

Cei care nu făceau parte din pătura de 1% care controla 16% din bogăţia Romei, duceau o viaţă destul de grea. Până la 50% din toţi copiii romani murieau înainte de vârsta de 10 ani. Majoritatea adulţilor aveau noroc dacă trăiau până la 50 de ani.

Chiar dacă lucrurile erau paşnice, au avut loc şi bătălii, iar soldaţii erau la mare căutare. În acel moment, armatele romane erau compuse în mare parte din voluntari care sperau să aibă şansa unei vieţi mai bune.

Majoritatea soldaţilor proveneau din cea mai săracă clasă socială şi erau cantonaţi la graniţele imperiului, unde se aşteptau cele mai multe necazuri. Ca soldat, te puteai stabili în ţara în care staţionai, odată ce te pensionai. Dacă erai deosebit de bun cu o sabie sau un arc, puteai fi ales pentru a te alătura forţelor speciale menite să-l protejeze pe împărat sau puteai să lupţi ca gladiator. Cei care se înfruntau cu gladiatorii erau trataţi ca nişte vedete, dar asta în cazul în care supravieţuiau.

În timp ce mulţi romani aveau parte de acest lux, o mare parte dintre ei erau sclavi sau lucrau pentru familiile bogate. În acest sistem, oamenii au fost vânduţi şi obligaţi să ajute cu tot felul de munci de la cea grea până la locuri de muncă calificate (profesori, contabili şi medici). Dacă erau norocoşi, patronii lor le dădeau o cină bună şi plecau acasă cu buzunarele pline de mâncare. Dacă se descurcau foarte bine, în cele din urmă deveneau oameni liberi. Unii dintre cei săraci erau atât de disperaţi uneori, încât ajungeau să-şi vândă copiii în vremuri de dificultăţi.

Unele femei aceau acces la funcţii importante