Vieţuitoare în miniatură
Arată exact ca rudele lor mai mari, însă se deosebesc prin faptul că au talia redusă, ca de jucărie. Natura s-a aplecat asupra lor cu gingăşie, făcându-le astfel mai drăgălaşe.
Maimuţa pitică, un companion exotic
Sub numele ştiinţific de Cebuella pygmaea, maimuţa pigmeu este cea mai mică din lume. I se mai spune şi „maimuţa de buzunar“ sau „maimuţa degeţel“. Creatura poate atinge la maturitate aproximativ 15 centimetri, fără coadă, care poate avea tot cam pe-atât. La naştere, nu cântăreşte mai mult de 15 grame. Trăieşte în America de Sud, în pădurile tropicale, fiind considerată una dintre cele mai vechi vieţuitore de pe teritoriul amazonian. Se adaptează cu uşurinţă schimbărilor climatice. E maestră în arta camuflajului, datorită combinaţiei de culori a blănii ei - în special nuanţe de galben, maro şi verde. Maimuţele de buzunar sunt animale diurne, îşi pot răsuci capul la 180 de grade şi pot face salturi prin copaci de circa 5 metri. Sunt animale de companie din ce în ce mai căutate, deşi sunt greu de achiziţionat şi dificil de îngrijit odată ce sunt scoase din mediul lor natural.
Elefantul pigmeu, pe cale de dispariţie
Denumit Elephas maximus borneensis, elefantul pigmeu din Borneo trăieşte în Malezia şi Indonezia. Cu trăsături care fac trimitere mai degrabă la puii de elefant, urechi supradimensionate şi cozi lungi, care atârnă pe pământ, elefanţii pigmei sunt mai blânzi în comparaţie cu ceilalţi elefanţi asiatici. La maturitate, ating în jur de 2,5 metri înălţime. Se pare că dimensiunile lor s-au mişcorat în timp din cauza habitatului restrâns şi a hranei limitate. Supravieţuirea lor este ameninţată de defrişări şi contactul cu oamenii, iar populaţia lor a scăzut cu 50% în cadrul ultimelor trei generaţii.
Bufniţa pitică, bun prădător
În lume, există aproximativ 25-35 de specii de bufniţe pitice, iar cele mai multe dintre acestea se găsesc în America de Nord şi în America Centrală. Deşi încap cu uşurinţă în palmă, au o agilitate ieşită din comun şi se numără printre cei mai iscusţiţi vânători. Denumite ştiinţific Glaucidium passerinum, bufniţele în miniatură au între 16 şi 30 de centimetri înălţime şi trăiesc în copaci şi în scorburi. Se hrănesc cu insecte, şoareci, păsări mici şi reptile, uneori chiar mai mari decât propria lor dimensiune. Cea mai mică din Europa este bufniţa pigmeu euroasiatică, ce trăieşte în pădurile de conifere din nordul continentului. De culoare maro-roşcat şi ochi galbeni, bufniţa pigmeu cântăreşte la maturitate în jur de 50-70 de grame.
Crocodilul pitic, un ucigaş imprevizibil
Cea mai mică specie de crocodil din lume trăieşte în râurile cu apă dulce şi mlaştinile din Africa Centrală. Cu solzi grei, asemănători oaselor, acest tip de crocodil denumit ştiinţific Osteolaemus tetraspis ajunge până la 90 de centimetri lungime, în cazul femelelor, şi 123 de centimetri, când e vorba de masculi. Pentru a compensa parcă dimensiunile reduse, are gâtul şi dinţii puternici, pentru a înşfăca prada cu uşurinţă. Preferă să rămână ascuns în timpul zilei şi să vâneze mai mult noaptea.
Iris, gingăşie la superlativ
Cunoscut şi sub numele de stânjenel, irisul este o plantă decorativă care îţi încântă privirea cu frumuseţea sa violet. În luna mai, când înfloreşte, are un parfum discret şi plăcut. Perioada optimă de plantare este între sfârşitul lui iulie şi septembrie. În limbajul florilor, irisul simbolizează legătura strânsă între două persoane, pentru că sunt mesagerii iubirii, legătura dintre latura spirituală şi cea materială. În funcţie de culoarea lor, irişii au şi alte semnificaţii: irisul mov este un simbol al înţelepciunii şi al complimentelor, irisul albastru simbolizează credinţa şi speranţa, iar cel alb reprezintă puritatea.
