Această funcţie a fost creată în timpul domniei lui Henry al VII-lea, cu toate că o poziţie similară ar fi existat cu 40 de ani înainte de acel moment. În cartea Book of Nurture, datată încă din 1452 AD, sunt trecute câteva instrucţiuni clare pentru orice Îngrijitor începător, însă care au ajuns să fie avanatajele deţinerii unei astfel de funcţii?

 

În Camera Privată a Regelui

 

Pe la 1495, Henry al VII-lea, primul Rege al Angliei provenit din Casa Tudorilor, a creat Camera Privată, o încăpere ce făcea parte din apartamentele private ale Regelui şi ce putea fi folosită doar de familia acestuia. Odată cu apariţia Camerei Private, a fost creată şi funcţia de Îngrijitorul Toaletei Regelui. La acea vreme, Îngrijitorul avea, în mare, o singură responsabilitate – de-a avea grijă de nevoile fiziologice ale Regelui – şi nu era deloc o poziţie prestigioasă. Dar, pe lângă această îndatorire principală, Îngrijitorul Toaletei se mai ocupa şi de finanţele regatului.

 

Într-un ordin direct, provenit din 1497 AD, pentru Hugh Deny, Îngrijitorul secund al Toaletei Regale, acesta trebuia să asigure materialele prime pentru construcţia toaletei – catifea neagră şi mătase. Dar cum arăta toaleta regală la acel moment? Nu era nimic mai mult decât o cutie mărişoară, îmbrăcată în ţesături plăcute la atingere, în care se afla o gaură mare, pe mijloc. În acea gaură se afla un bol mare, făcut din lut, care capta urina şi fecalele celui care folosea toaleta. Întregul sistem era portabil şi apoperit cu un capac atunci când nu era folosit.