Regii şi reginele au avut întotdeauna privilegiul de-a consuma orice pofteau. Aşa cum cei mai mulţi dintre noi ne începem ziua cu o cafea, Maria Antoaneta nu se dădea jos din pat până n-avea pregătită o cană mare de ciocolată fierbinte. Ciocolata fierbinte era un moft în secolul al XVIII-lea, o băutură a elitelor, nu a muritorilor de rând.

Ca Regină a Franţei, Maria Antoaneata îşi putea face poftele la orice oră din zi şi din noapte, motiv pentru care voia să aibă pregătită câte o ceaşcă din băutura preferată oricând. Pentru asta, angajase un Făcător de Ciocolată Fierbinte al Reginei, a cărui întreagă slujbă era să aibă pregătită băutura preferată a Majestăţii Sale.

Vinul reprezenta simbolul statutului social în Egiptul Antic din moment ce numai elitele îl beau. Regele Tutankhamun nu numai că bea vin oricând voia, ci angajase propriul om care îi făcea vin după plac. Însă care era preferatul lui – cel roşu sau cel alb? Ambele! De fapt, îi plăceau ambele atât de mult, încât a şi fost înmormântat cu borcane pline de vin.

Alexandru cel Mare a fost un alt mare consumator de vin. Ca orice macedon get-beget, prefera vinul, pe care îl bea în cantităţi destul de mari. De fapt, faptul că ajunsese să consume cantităţi mari de alcool i-a grăbit cel mai probabil sfârşitul. După o băută zdravănă, Alexandru cel Mare a pornit să atace şi să ardă oraşul persan Persepolis.