Nicolae Paulescu (1869 – 1931) a studiat medicina şi ştiinţele la Paris, obţinând titlul de doctor în aceste discipline. În 1900 a fost numit profesor de fiziologie la Facultatea de Medicină din Bucureşti.

Marea sa realizare a fost anunţată în aprilie 1921, când Paulescu a făcut publice rezultatele muncii sale de cercetare. Mai exact, savantul a descoperit în interiorul pancreasului un produs activ antidiabetic pe care el l-a numit pancreină, substanţa care mai târziu va fi cunoscută ca insulină. Această descoperire a fost publicată în acelaşi an în revista de specialitate „Archives Internationales de Physiologie”, care apărea simultan în Franţă şi Belgia. Peste un an, Paulescu primea de la Ministerul Industriilor şi Comerţului din ţară brevetul de invenţie „Pancreina şi procedura fabricaţiei sale”. În acest act oficial se preciza: „Dau acest nume substanţei active descoperite de mine în extractul de pancreas. Această substanţă are proprietatea remarcabilă ca, atunci când este injectată unui animal diabetic, să producă o diminuare sau chiar o suprimare trecătoare a hiperglicemiei...” şi „Pentru ca pancreina să fie întrebuinţată cu folos în tratamentul diabetului la om, ea trebuie să fie preparată în mari cantităţi, ceea ce necesitează un mare capital. Revendic invenţiunea produsului organic pancreanina, care, injectată în sânge, produce o diminuare sau chiar o suprimare trecătoare a simptomelor diabetului”.

Descoperirea insulinei, atribuită oficial unor canadieni

La distanţă de aproape un an de reuşita savantului român, doi canadieni, Fred Grant Banting şi Charles Herbert Best, au prezentat aceeaşi substanţă pe care o descoperise Paulescu. Potrivit acestora, deşi Paulescu ar fi demonstrat eficacitatea substanţei pancreatice, el ar fi spus că injecţiile cu pancreină nu au efect.

În 1923, comitetul pentru acordarea Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină îi recompensează pe cercetătorii canadieni pentru demonstrarea primului tratament eficace pentru diabet la om.

În acest context, mulţi specialişti au remarcat nedreptatea făcută savantului român. Fiziologul scoţian Ian Murray a lansat o campanie internaţională pentru corectarea acestei situaţii. În 1969, lui Paulescu i-au fost recunoscute meritele de către profesorul A.W.K. Tiselius, vicepreşedinte al Fundaţiei Nobel, pentru descoperirea insulinei. Nicolae Paulescu nu a mai apucat însă să se bucure de recunoştinţa internaţională, el încetând din viaţă pe 19 iulie 1931.

Foto: adevarul.ro