Plantele sunt sălbatice,iar bulbul lor intră în stare latentă după luna iunie,până în august,când din el cresc muguri noi. Primăvara,de îndată ce afară se încălzeşte,lalelele pestriţe se dezvoltă într-un ritm rapid,deşi nu ating înălţimi prea mari.

 

Plantă cu origini imperiale

Fritillaria imperialis – de culoare oranj,galben sau portocaliu închis – a fost introdusă pentru prima dată în Europa la sfârşitul secolului XVI. Laleaua este numită aşa deoarece a fost cultivată mai întâi în grădinile imperiale din Viena. Rădăcinile plantei sunt otrăvitoare,însă în interiorul petalelor se află picături de nectar,despre care se credea odinioară că ar fi lacrimi. Se spune că laleaua Fritillaria imperialis a fost singura care a refuzat să îşi plece capul în momentul în care Iisus Hristos a trecut pe lângă ea,în drumul spre Golgota. Din acest motiv,astăzi florile atârnă de ruşine.

 

Este o plantă de dimensiuni mici

O lalea pestriţă (Fritillaria michailovskyi) descoperită în Turcia abia în anul 1965 creşte doar 10-20 cm şi primăvara face până la patru flori în formă de clopoţel,de aproximativ 2,5 cm fiecare. Deşi poate fi crescută într-un ghiveci sau în orice sol bine drenat,Fritillaria michailovskyi este o plantă ideală pentru grădinile cu multe pietre. La noi în ţară,laleaua pestriţă se găseşte în rezervaţia naturală „Dealul Lempeş“ din localitatea Sânpetru,judeţul Braşov.