Împărăteasa Sisi suferea de bulimie şi anorexie. După 4 sarcini, la înălţimea de 1.72 m, avea 50 kg şi 47 cm în talie
Cea mai iubită figură regală a Austriei a avut parte de tot ce şi-a dorit, mai puţin de fericire. Încorsetată de îndatoririle coroanei, Elisabeta evada în diete, sport şi călătorii, stârnind invidii, dar şi bârfe de Palat, care s-au întors împotriva ei.
Multă cerneală a curs pentru Elisabeta a Austriei! Unii au considerat-o rebelă, alţii inovatoare. Dar cu toţii au fost de-acord că era una dintre cele mai mari frumuseţi ale vremii ei.
Nepoată a regelui Maximilian I al Bavariei, prinţesa germană Elisabeta de Wittelsbach s-a născut la Műnchen chiar în Ajunul Crăciunului din 1837 şi era alintată de familie Sisi. Ea şi-a petrecut copilăria la palatul Possenhofen, ferită de restricţiile conduitei monarhice şi în libertatea oferită de natura bavareză, alături de ceilalţi şapte fraţi şi surori ale sale. De la tatăl său, ducele Maximilian Joseph, a moştenit idealismul democratic şi pacifismul – lucruri neobişnuit pentru regalităţile din acea perioadă. Iar de la mama sa, prinţesa Maria Ludovica, a preluat interiorizarea şi teama de îndatoririle publice.
După o ceremonie nupţială de poveste, Sisi a rămas Izolată şi fără prieteni
Pasionată de echitaţie, circ şi poezie, evadând mereu în natură sau preocupări artistice, Sisi s-a transformat într-o superbă adolescentă, foarte jovială, dar şi extrem de copilăroasă. Aşa a cunoscut-o, în vara lui 1853, şi Franz Joseph I, prinţul moştenitor al Austriei, în timpul unei excursii în staţiunea Bad Ischl, unde sora mai mare a lui Sisi spera ca acesta să-i ceară mâna. Numai că Franz Joseph, văzând-o pe Sisi cât era de frumoasă, s-a înamorat pe loc de ea şi a decis că ea va fi împărăteasa lui.
Nimic, însă, n-a pregătit-o pe ingenua Sisi de viaţa rigidă de la Palatul Hofburg din Viena, unde întreaga curte aştepta din partea ei un comportament demn de o suverană. Numită, pe bună dreptate, „o prinţesă Diana a perioadei sale“, Elisabeta a devenit împărăteasă la doar 16 ani, având parte de-o ceremonie nupţială ruptă din poveşti, însă „basmul“ nu a ţinut mult. Izolată şi fără prieteni, mustrată mereu pentru imaturităţile ei, dar şi pentru gusturile sale excentrice, ea nu s-a adaptat niciodată etichetei habsburgilor.
Fetiţele sale au fost încredinţate bunicii paterne
Imediat după nuntă, Sisi a născut două fetiţe, pe Sofia şi Gisela, care i-au fost încredinţate spre creştere bunicii paterne, care o considera pe tânăra ei noră nepregătită să fie mamă. Nenorocirea a făcut ca, în timpul unei călătorii la Buda, unde Sisi şi Franz le-au luat cu ei pe cele două fetiţe, ele să se îmbolnăvească de difterie. Gisela s-a recuperat rapid, însă Sofia, în vârstă de doi ani, a murit. Decesul primului copil a aruncat-o pe Sisi într-o gravă depresie, care nu i-a fost alinată nici de naşterea urmărilor doi copii, Rudolf şi Marie-Valerie, nici de obligaţiile publice – faţă de care manifesta un dezinteres făţiş.
La fel ca Lady Di, suferea de bulimie şi anorexie
Zilnic, părul ei lung şi castaniu era periat şi aranjat câte trei ore de coafeza ei preferată, Fanny! Apoi, asemenea lui Lady Di, suferea de bulimie şi anorexie, obsedată fiind să-şi menţină greutatea de 50 de kilograme (la o înălţime de 1,72 m) şi talia de numai 47 de centimetri, mai ales după cele patru sarcini. Meniul ei era foarte strict, compus mai ales fileuri, supă de vită, pui, căprioară sau potârniche – asta când nu devora prăjituri pe ascuns! –, iar în ultimii ani ai vieţii consuma doar lapte proaspăt, portocale şi ouă. Dieta era completată de multă mişcare: echitaţie, plimbări lungi în natură, înot, scrimă, ciclism şi gimnastică (în toate palatele a cerut să fie instalate spaliere, inele şi gantere). Numai că alimentaţia restrictivă şi mişcarea în exces au făcut ca, la numai 44 de ani, să sufere de sciatică, reumatism, nevrită şi edeme cauzate de subnutriţie. Spre 50 de ani, tenul şi dantura i se deterioraseră într-atât, încât purta văl şi refuza portretele.
Îşi calma nervii cu morfină şi cocaină
În paralel, declinul emoţional era progresiv. O vreme, au fost de bun augur călătoriile ei dese în Madeira, Ungaria, Anglia, Irlanda, Elveţia şi Corfu (unde a cerut să fie ridicat castelul Achilleion) – asta în timp ce Franz Joseph, neglijat, îşi găsea alinarea în braţele altor femei. Chiar şi preocuparea pentru destinul ungurilor, pe care îi considera nedreptăţiţi de soartă şi cărora le-a devenit regină în 1867, părea s-o ţină departe de depresie. La fel şi acţiunile caritabile. Dar, după 40 de ani, apela tot mai des la cutia ei secretă cu morfină şi cocaină, pentru calmarea nervilor. Mezina ei, Marie Valerie, o auzea adesea râzând isteric, iar Franz ştia despre pornirile sale suicidale. Pentru a o trata, au fost chemaţi diverşi psihiatrii şi chiar şi un medium. Dar totul părea în van.
S-a tratat la Băile Herculane
Sisi şi-a tratat afecţiunile nervoase şi reumatismale şi în România, la Băile Herculane, vizitând staţiunea de vreo 5 ori – prima dată în primăvara lui 1887, pentru 6 săptămâni, când a întâlnit-o şi pe Regina Elisabeta a României. Fascinată de frumuseţile bănăţene, pe care le-a admirat nu doar de la fereastră, ci şi la pas, în timpul drumeţiilor, împărăteasa a dedicat numeroase versuri acestor locuri, care îi poartă şi acum amintirea: vila în care a stat la Băile Herculane a primit numele Vila Elisabeta; pe piscul Ciorici, din munţii Cernei, i s-a înălţat un foişor, iar izvorul îi poartă acum numele.
În 1889, tragedia avea să lovească din nou familia lor: unicul fiu, prinţul moştenitor Rudolf, şi-a împuşcat amanta, pe baroana Mary Vetsera, după care s-a sinucis. Totul s-a petrecut la cabana lui din Austria, Mayerling, nume după care e cunoscut şi astăzi nefericitul incident. Pentru psihicul şi aşa slăbit al lui Sisi, a fost o lovitură uriaşă. Neconsolată, şi-a înteţit plecările în străinătate, iar la 51 de ani şi-a tatuat o ancoră pe braţ – toate pornirile ei fiind puse pe seama declinului ei mintal.
Şi-a dorit să moară pe mare
Chinul ei a durat până pe 10 septembrie 1898, când se afla incognito la Geneva şi tocmai se pregătea să se îmbarce pe vaporul spre Montreux. Chiar atunci, pe ponton, a fost înjunghiată în inimă de anarhistul italian Luigi Lucheni, care-l vizase iniţial pe prinţul Henri de Orléans, pretendent la tronul Franţei. Înainte de a leşina pe vas, împărăteasa a apucat să întrebe: „Ce mi s-a întâmplat?“. A murit o oră mai târziu, la hotel. Nici ultima dorinţă nu i-a fost îndeplinită. Căci, deşi şi-a dorit să moară pe mare şi marea să fie locul ei de odihnă, Sisi a fost înmormântată în cavoul imperial din Viena, oraş pe care nu l-a considerat niciodată acasă.
@profimedia
