Primii născuţi ai anului

În loc de petrecere cu artificii şi cu şampanie, Monica şi Elvira au ajuns la maternitate. Cam aşa a arătat Revelionul pentru două familii la care a venit barza tocmai în acea noapte.

Când a încolţit ideea unui articol cu primii născuţi ai anului,m-am grăbit să mă ofer. Subiectul mi-este drag,mai ales că tatăl meu s-a născut la trecerea dintre ani.

„Zi mare!”,se mândrea bunică-mea de câte ori îşi aducea aminte cum plecase,însărcinată fiind,să petreacă Revelionul cu bunicul,detaşat la postul de Miliţie din alt oraş. Doar mai avea până să-i vină sorocul!

Omătul până la glezne,vântul muta şi copacii din loc… Salvările pe timpurile alea nu prea veneau…

Când a sosit timpul,au lăsat piftia şi sarmalele pe masă şi fuga la doctorul din localitate… Care petrecea liniştit acasă şi cu greu s-a lăsat convins s-o ajute să nască. Părea femeie puternică.

Cum,mai născuse un copil în vatra casei? Păi şi atunci!? Peste ani,întâmplarea a devenit o poveste tocmai bună de liniştit nepoţii zvăpăiaţi. Poate de-asta mi-a fost drag să găsesc mămici care au născut chiar în prima zi a acestui an.

Primul bebeluş după miezul nopţii

La o zi după Revelion,pe o ninsoare ce-mi aducea aminte de povestea bunicii,am plecat spre spitalul Filantropia,din Bucureşti. Străzile erau încă amorţite după atâtea petreceri. Într-un salon mult prea încălzit,am întâlnit-o pe Monica.

Urmele de oboseală de pe chipul ei nu erau lăsate de prea mult vin fiert sau de petreceri prelungite… „Cu puţin înainte de miezul nopţii,m-au apucat contracţiile”,povesteşte tânăra de doar 21 de ani.

E dintr-un sat de pe lângă Bucureşti. Trebuia să nască pe la sfârşitul lui ianuarie,chiar începutul lui februarie. „Am plecat la nişte prieteni,să petrecem Revelionul. Ştiam că trebuie să nasc mai târziu. Nici nu ştiu ce m-a apucat să-mi iau buletinul. Dacă mai era să ne întoarcem acasă după el,năşteam în maşină.”

Când au început contracţiile,a fugit cu soţ şi cumnată la Bucureşti,la maternitate. Vecinii ei ciocneau pahare la miezul nopţii,când Monica îşi făcea internarea în spital şi avea şi primele contracţii serioase… „Albert al meu e primul copil născut la Filantropia de 1 ianuarie.”

"Mai am patru acasă!"

„Am născut repede,nu m-a durut aşa de rău cum se spune”,zâmbeşte Monica. „Da’ de unde. Urlai ca din gură de şarpe. Ea mai ştie? Dacă la mine travaliul a fost mai lung,am avut timps-o urmăresc”,a râs cealaltă mămică din salon,Elvira.

Are 38 de ani. Se vede după cum îl „manevrează” pe Ionuţ,băieţelul ei,că are experienţă cu nou-născuţii. „Mai am patru acasă,cea mică are 11 ani,cea mare,22. De la cea mare,am şi un nepot pe care l-am ţinut la mine un an,înainte de a se muta fata la soacra ei.”

S-a întâmplat să rămână însărcinată? Nici vorbă! Elvira şi-a dorit să mai audă plânset de bebeluş în casă,să aibă pe cineva la bătrâneţe.

„Băieţii sunt mai leneşi,dar al meu parcă s-a lăsat cam mult timp aşteptat. Râdeam cu bărbatul meu că-l nasc pe 6 decembrie,de Sf. Nicolae. N-a venit atunci! Apoi credeam că vine de Crăciun. Dacă nu venea pe 1,de Sfântul Vasile,îl năşteam de Sfântul Ion. Era musai să fie la zi mare”,râde cu poftă de viaţă mămica experimentată.

Cu familia la spital

Când au început contracţiile,Elvira era cu toată familia la masă. Turnaseră băutura în pahare,aşteptau doar să bată miezul nopţii. Aşa că au venit cu toţii la spital:soţ,cei patru copii,ginere...

Din nou,au avut de aşteptat:cel mic s-a încăpăţânat s-o „chinuie” pe mama până

pe la vreo patru după-amiaza. Când îmi povesteşte,îl sărută cu nesaţ pe micuţ şi-l pune la loc în pătuţul mobil.

„Bine că ţi-l pot aduce în salon,al meu e încă pe aparate,la Terapie Intensivă. Dacă s-a născut prematur... Ei,măcar are mai mult păr pe cap”,glumeşte Monica.

Pentru că cei mici au nevoie de mai multe zile ca să se întremeze,mămicile vor mai petrece şi Boboteaza,şi Sfântul Ion împreună.

Peste ani,poate vor povesti nepoţilor cum au intrat în primele zile din an cu mâncare de spital,în loc de sarmale şi de afumătură.