O mulţime de specii de vietăţi şi plante n-ar fi fost în prezent în lipsa oamenilor. Aceştia au contribuit la salvarea unora care erau pe cale să dispară. De asemenea au creat unele noi, prin procesul de selecţie artificială.

Câinii

Când vine vorba de selecţia artificială, câinii sunt probabil cel mai cunoscut exemplu. Câinii, aşa cum îi ştim în prezent, este posibil să nu fi existat în lipsa oamenilor. Sunt o specie a Lupului Cenuşiu, dar majoritatea raselor nu seamănă deloc cu lupii din cauza creşterii polimorfe pe care oamenii au întreprins-o de-a lungul timpului. Oamenii s-au concentrat în primul rând asupra creşterii acelor câini care au trăsăturile necesare vânătorii, păstoritului. Câinii timpurii sau Canis Familiaris au fost crescuţi pentru a profita de puterea şi capacitatea lor de vânătoare. De-a lungul timpului, au început să fie dezvoltate rase care serveau şi altor scopuri, motiv pentru care azi există rase ca Chihuahua sa şi Labradoodle, o rasă creată prin încrucişarea Labradorului Retriever cu Pudel. Aceste rase sunt menite să acompanieze omul şi s¬ă-l binedispună. Din păcate, rasele moderne sunt supuse multor afecţiuni genetice din cauza modului în care au fost crescute iniţial, în timp ce rasele cu vechime tind să ducă o viaţă mai lungă.

Vacile

Se crede că vacile moderne au fost domesticite de oameni dintr-o singură turmă de auroc, o specie de bou sălbatic eurasiatic care a dispărut în 1627, şi care trăia şi acum 10 500 de ani. Prin analiză genetică, s-a ajuns la concluzia că aproximativ 80 de auroci au fost domesticiţi. Domesticirea a dus la crearea a peste 1 000 de rase. Multe dintre aceste animale s-au adaptat la climatul lor local. Altele au fost crescute pentru muncă sau pentru carnea şi laptele lor. Mai sunt multe rase sălbatice de bovine, dar vaca domestică folosită pentru consumul de carne şi lactate a fost creată prin intervenţie umană şi selecţie artificială.

Avocado

Acest fruct s-a dezvoltat în timpul Erei Cenozoice, când America de Nord era populată de specii mari de animale. Fructul le-a atras. Le mâncau şi depuneau seminţele mari sub formă de excremente, ducând astfel la creşterea mai multor copaci de avocado. Când acele specii mari au dispărut acum 13 000 de ani, avocado şi-a pierdut capacitatea de propagare. Cum Homo sapiens au ajuns să-l mănânce, avocado a supravieţuit. Oamenii au cultivat planta din soiurile sălbatice. De-a lungul timpului, s-a dezvoltat avocado pe care îl cunoaştem astăzi. Dacă umanitatea nu l-ar fi considerat delicios, probabil că avocado ar fi dispărut acum 12-13 000 de ani.

Carasul auriu

Vestitul peştişor auriu este un alt exemplu de reproducere selectivă, deoarece n-ar fi existat în absenţa oamenilor. Există de aproximativ 1 000 de ani. Carasul auriu actual este o subspecie de crap care a fost crescută selectiv. Iniţial, crapul asiatic a fost crescut ca sursă de hrană, dar lucrurile au început să se schimbe în jurul Dinastiei Jin (265-420 d.Hr.). În acea perioadă, s-a observat acea mutaţie care a dezvoltat nuanţe roşiatice, portocalii şi galbene, de aceea s-a optat pentru reproducerea acelor peşti pentru a obţine unii cu aspect similar. De-a lungul timpului, o nuanţă galben-portocalie a devenit dominantă, iar peştii au început să populeze iazuri ornamentale şi grădinile memebrilor Dinastiei Tang (618-907 d.Hr.). Astfel, peştele auriu modern sau Carassius auratus a devenit un peşte ornamental popular.

Porumbul

Porumbul este utilizat în întreaga lume. În starea sa naturală, porumbul nu arăta ca acum, dar datorită popoarelor indigene din Mexicul care au trăit acum aproximativ 9 000 de ani a devenit una dintre cele mai importante surse de hrană de pe planetă. Selecţia artificială a diferitelor culturi a contribuit la obţinerea porumbului aşa cum îl ştim azi. Plantele au fost alese pe baza mărimii şi a roadelor pe care le-au produs. Întrucât strămoşul porumbului, teosintul, se aseamăna puţin cu porumbul actual.

Transformarea porumbului a început în urmă cu aproximativ 9 000 de ani. Mai întâi a avut domesticirea porumbului în Anzi, apoi, în urmă cu circa 2 000 de ani în câmpiile din America de Sud. Diferenţa dintre porumbul actual şi strămoşii săi este incredibilă. Cele mai vechi plante de porumb produceau stiuleţi de aproape un centimetru.