Ideea conform căreia copiii ar trebui să facă treburi în casă din datorie sau responsabilitate sună bine pe hârtie, dar are puţine aplicaţii practice în viaţa unui copil. Pur şi simplu este o strategie care nu funcţionează. Motivul pentru care copiilor nu le place să facă treburi este acelaşi pentru care nici adulţilor nu le place: sarcinile casnice sunt, în general, plictisitoare. Majoritatea copiilor nu sunt suficient de maturi pentru a înţelege că, dacă îşi termină treburile, vor fi recompensaţi şi vor reveni la activităţile lor preferate. În schimb, amână pentru a evita 20 sau 30 de minute din ceea ce este o muncă relativ uşoară.

1. Alungă distragerile

În cazul în care copilul tău nu doreşte să te ajute cu treburile casnice, îndepărtează-l de la tot ceea ce-l distrage. Mai mult ca sigur, acest lucru înseamnă că toate ecranele trebuie stinse. Vorbiţi despre acest lucru înainte. Întreabă-l ce crede că se întâmplă şi ce anume îl împiedică să-şi îndeplinească sarcinile pe care aţi stabilit să le facă. Află şi care sunt planurile lui după ce termină, apoi motivează-l să-şi facă treaba, astfel încât să poată trece la ceea ce-l distrează mai mult. Acordă atenţie intereselor lui în loc să-i explici responsabilităţi sau despre datoria de a face unele lucruri casnice.

2. Pune o limită de timp

O modalitate bună de a-l convinge pe copil să treacă la fapte este să îi stabileşti limite de timp. De pildă, să spele câteva vase în 15-20 de minute. Dacă nu le termină de spălat în timpul dat, atunci ora de culcare va fi mai devreme. În acest fel, va asocia un cost cu amânarea treburilor. Ai putea folosi chiar şi un cronometru cu alarmă. În ziua următoare, îi aminteşti ce s-a întâmplat şi că nu trebuie să se repete, dacă nu vrea să se culce din nou mai devreme. O altă variantă ar fi să reduci timpul, pentru a-l impulsiona. Ai putea să-i oferi şi un stimulent: dacă va termina mai curând, se poate juca cu 10-15 minute mai mult jocul preferat.

3. Structurează treburile casei

Organizarea este esenţială atunci când vine vorba de îndeplinirea sarcinilor casnice. Ar trebui stabilit un moment destinat acestora. În timpul anului şcolar, seara este, de obicei, cel mai bun moment pentru acestea, pentru că în restul zilei se adaugă la stresul temelor. Vara, se pot face dimineaţa, când are mai multă energie. Înainte de a dori să se joace, stabiliţi ca regulă a casei să-şi aranjeze patul, să-şi pune în ordine hainele şi lucrurile din camera lui. În acest fel, se obişnuieşte să-şi îndeplinească responsabilităţile înainte de a se bucura de timpul liber. Dacă nu-şi face treburile pentru că se joacă pe tabletă, trebuie să intervii. Ar fi bine să înţeleagă că, până la terminarea treburilor, nu vor putea să se distreze. Alternativa la a-şi face treburile trebuie să fie plictiseala, adică lipsa actvităţilor preferate.

Pont

Toţi copiii din familie primesc sarcini simultan, ca nimeni să nu se simtă defavorizat

4. Evită să foloseşti treburile ca pedeapsă

Sarcinile casnice date copilului nu trebuie să devină consecinţe sau pedepse ale unor comportamente negative. Scopul este ca el să înveţe că o treabă în casă este o responsabilitate fixată deja, indiferent de ce se întâmplă. Ar putea fi o consecinţă în cazul unui conflict între fraţi. Pentru a se revanşa faţă de fratele sau sora sa, dacă i-a supărat cu ceva, poate să aleagă să preia o treabă din ale acestora.

5. Abordează un sistem de recompensare

Dacă doreşti să-şi asume şi copilul tău responsabilităţi în casă, integrează treburile casnice într-un sistem de recompensare. Pune un tabel pe frigider, cu numele lui şi cu sarcinile pe care alege să le facă. Dacă îşi aranjează patul cu promptitudine şi bine, primeşte un bifă sau un abţibild amuzant. Când se adună cinci, primeşte o recompensă, cum ar fi: să stea puţin mai mult treaz într-o seară de weekend sau să facă ceva ce-i place puţin mai mult decât de obicei. Acest tip de sistem este motivaţional şi mai puţin punitiv.

@shutterstock