Reproducerile în artă reprezintă o afacere profitabilă, iar cineva suficient de inteligent poate obţine milioane de pe urma acestora. Unele falsuri sunt create de studenţi care copiază un maestru. Altele sunt realizate cu unicul scop de a păcăli pe cineva să creadă că este originalul. Oricât de mult ar avea de câştigat cei care vând lucrări false, tehnicile moderne le pot dezvălui provenienţa mult mai uşor decât în trecut.

În anii 1940, un artist olandez pe nume Han Van Meergeren a păcălit lumea artei şi a stârnit ceea ce a fost numit cel mai mare scandal al secolului al XX-lea. Van Meergeren era un pictor talentat, dar a pus la cale un plan ingenios pentru a-şi demonstra abilităţile. A decis să-şi demonstreze iscusinţa prin realizarea unor picturi ale unor artişti olandezi populari din secolul al XVII-lea. Cei mai buni critici de artă şi experţi ai vremii au acceptat picturile ca fiind autentice. Cel mai de succes fals al lui a fost „Cina la Emaus”, despre care chiar şi experţii au afirmat că este un Vermeer original.

Pictorul a vândut reproducerea liderului militar nazist Hermann Goering. Acest lucru a dus la arestarea pictorului, deoarece oficialii credeau că a vândut naziştilor proprietăţi culturale olandeze. Pentru a evita sentinţa, a recunoscut că vânduse un fals. Meergeren a reuşit totuşi să-şi înşele cumpărătorii cu peste 30 de milioane de dolari.

Un Picasso fals de 5 milioane de dolari